Having fun!

Experiența „Cooking school”! (partea 1)

NU, nu am luat lecții de bucătăreala, nu mă bat gânduri de reconversie profesională, nu plănuiesc să îmi depun candidatura pentru viitorul Master Chef al României și probabil nu o să fiu niciodată autoarea unor mâncăruri „HALLUCINANTE!” :D, dar una dintre „provocările” vacanței australiene a fost și participarea la un eveniment de tip „team building” pe care din start nu îl consideram o distracție garantată.

Întotdeauna am privit circumspect la team buidingurile corporatise în care angajații sunt împinși de la spate să desfășoare, în regim oarecum impus, o serie de activități complet în afara ariei lor de interes, doar de dragul socializării cu colegul din biroul alăturat căruia, în mod normal, nu i-ar adresa mai mult de 10 cuvinte pe zi.

De fiecare dată am ridicat neîncrezătoare din sprânceană la succesul unei acțiuni de socializare în care un anti-talent este împins să se „lupte” cu microfonul într-o încercare nereușită de karaoke, un anti-sportiv este îndemnat să se echipeze cu Pampers și mai cu silă – mai cu milă să se dea pe tiroliană sau o domnișoară pentru care prăjitul unui ou necesită intervenția pompierilor este obligată să socializeze la coade cratiței, încercând în același timp să nu facă victime.

Ei bine, nu mi-am schimbat părerea! :))

Totuși, într-un cu totul alt cadru și cu totul alt fel de grup, am bifat și experiența gătitului în scop de socializare….și nu a durut!

Ceea ce se anunțase a fi o banală invitație la cină, deși într-o locație selectă, s-a dovedit a fi o provocare gastronomică sub bagheta Cheeky Food Group, o companie specializată în „Fun Team Cooking”.

Cu un pahar de vin spumant în mână (servit de organizatori probabil pentru încurajare) am intrat în restaurantul în care urma să luam cina și …. surpriză, în locul clasicelor mese pe lângă care se învârt chelneri pregătiți să servească delicatese gătite de un Chef priceput, ne-am trezit în fața unei scene pe care era amenajată o bucătarie cochetă, însă fără Chef „la butoane”. Da, la baza scenei era amenajată o masă unde era clar că vom servi cina și unde părea că vom avea loc toți cei aprox. 30 de participanți, dar lipseau și chelnerii …

Ok, am zis, nu poate fi asa de rău! O să ne jucăm puțin de-a Master Chefii, după care o să luăm masa liniștiți. Nimeni nu ne-a spus că de fapt cina urma să fie servită din ce găteam noi, ceea ce probabil a contribuit din plin la succesul acțiunii. :)) Dacă aş fi ştiut de la început că avem la dispoziție doar rezultatul propriei munci, panica risca să compromită experiența.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s